a evidenția (third-person singular present evidențiează, past participle evidențiat) 1st conjugation
infinitive | a evidenția | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | evidențiind | ||||||
past participle | evidențiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | evidențiez | evidențiezi | evidențiază | evidențiem | evidențiați | evidențiază | |
imperfect | evidențiam | evidențiai | evidenția | evidențiam | evidențiați | evidențiau | |
simple perfect | evidențiai | evidențiași | evidenție | evidențiarăm | evidențiarăți | evidențiară | |
pluperfect | evidențiasem | evidențiaseși | evidențiase | evidențiaserăm | evidențiaserăți | evidențiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să evidențiez | să evidențiezi | să evidențieze | să evidențiem | să evidențiați | să evidențieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | evidențiază | evidențiați | |||||
negative | nu evidenția | nu evidențiați |