eviscera
Borrowed from French éviscérer.
a eviscera (third-person singular present eviscerează, past participle eviscerat) 1st conj.
infinitive | a eviscera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | eviscerând | ||||||
past participle | eviscerat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | eviscerez | eviscerezi | eviscerează | eviscerăm | eviscerați | eviscerează | |
imperfect | evisceram | eviscerai | eviscera | evisceram | eviscerați | eviscerau | |
simple perfect | eviscerai | eviscerași | evisceră | eviscerarăm | eviscerarăți | eviscerară | |
pluperfect | eviscerasem | evisceraseși | eviscerase | evisceraserăm | evisceraserăți | evisceraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să eviscerez | să eviscerezi | să eviscereze | să eviscerăm | să eviscerați | să eviscereze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | eviscerează | eviscerați | |||||
negative | nu eviscera | nu eviscerați |
eviscera