exaspera
exasperā
exaspera
Borrowed from French exaspérer, from Latin exasperare.
a exaspera (third-person singular present exasperează, past participle exasperat) 1st conjugation
infinitive | a exaspera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | exasperând | ||||||
past participle | exasperat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | exasperez | exasperezi | exasperează | exasperăm | exasperați | exasperează | |
imperfect | exasperam | exasperai | exaspera | exasperam | exasperați | exasperau | |
simple perfect | exasperai | exasperași | exasperă | exasperarăm | exasperarăți | exasperară | |
pluperfect | exasperasem | exasperaseși | exasperase | exasperaserăm | exasperaserăți | exasperaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să exasperez | să exasperezi | să exaspereze | să exasperăm | să exasperați | să exaspereze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | exasperează | exasperați | |||||
negative | nu exaspera | nu exasperați |
exaspera