excepta
excepta
exceptā
Borrowed from French excepter.
a excepta (third-person singular present exceptează, past participle exceptat) 1st conj.
infinitive | a excepta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | exceptând | ||||||
past participle | exceptat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | exceptez | exceptezi | exceptează | exceptăm | exceptați | exceptează | |
imperfect | exceptam | exceptai | excepta | exceptam | exceptați | exceptau | |
simple perfect | exceptai | exceptași | exceptă | exceptarăm | exceptarăți | exceptară | |
pluperfect | exceptasem | exceptaseși | exceptase | exceptaserăm | exceptaserăți | exceptaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să exceptez | să exceptezi | să excepteze | să exceptăm | să exceptați | să excepteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | exceptează | exceptați | |||||
negative | nu excepta | nu exceptați |
excepta