From Latin excrēta, neuter plural of excrētus, past participle of excernere.
excreta pl (normally plural, singular excretum)
Although strictly a plural noun, in practice the word is occasionally used as if it were an uncountable noun.
excreta
excrēta
excrētā
Learned borrowing from Latin excrēta.
excreta f (plural excretas)
See the etymology of the corresponding lemma form.
excreta
Borrowed from French excréter.
a excreta (third-person singular present excretez, past participle excretat) 1st conj.
infinitive | a excreta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | excretând | ||||||
past participle | excretat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | excretez | excretezi | excretează | excretăm | excretați | excretează | |
imperfect | excretam | excretai | excreta | excretam | excretați | excretau | |
simple perfect | excretai | excretași | excretă | excretarăm | excretarăți | excretară | |
pluperfect | excretasem | excretaseși | excretase | excretaserăm | excretaserăți | excretaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să excretez | să excretezi | să excreteze | să excretăm | să excretați | să excreteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | excretează | excretați | |||||
negative | nu excreta | nu excretați |
excreta