exercitā
exercita
Borrowed from Latin exercitare.
a exercita (third-person singular present exercită, past participle exercitat) 1st conj.
infinitive | a exercita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | exercitând | ||||||
past participle | exercitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | exercit | exerciți | exercită | exercităm | exercitați | exercită | |
imperfect | exercitam | exercitai | exercita | exercitam | exercitați | exercitau | |
simple perfect | exercitai | exercitași | exercită | exercitarăm | exercitarăți | exercitară | |
pluperfect | exercitasem | exercitaseși | exercitase | exercitaserăm | exercitaserăți | exercitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să exercit | să exerciți | să exercite | să exercităm | să exercitați | să exercite | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | exercită | exercitați | |||||
negative | nu exercita | nu exercitați |
exercita