exhuma
exhuma
exhuma
Borrowed from French exhumer, from Latin exhumare.
a exhuma (third-person singular present exhumez, past participle exhumat) 1st conj.
infinitive | a exhuma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | exhumând | ||||||
past participle | exhumat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | exhumez | exhumezi | exhumează | exhumăm | exhumați | exhumează | |
imperfect | exhumam | exhumai | exhuma | exhumam | exhumați | exhumau | |
simple perfect | exhumai | exhumași | exhumă | exhumarăm | exhumarăți | exhumară | |
pluperfect | exhumasem | exhumaseși | exhumase | exhumaserăm | exhumaserăți | exhumaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să exhumez | să exhumezi | să exhumeze | să exhumăm | să exhumați | să exhumeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | exhumează | exhumați | |||||
negative | nu exhuma | nu exhumați |
exhuma