Borrowed from German exmatrikulieren.
a exmatricula (third-person singular present exmatriculează, past participle exmatriculat) 1st conj.
infinitive | a exmatricula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | exmatriculând | ||||||
past participle | exmatriculat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | exmatriculez | exmatriculezi | exmatriculează | exmatriculăm | exmatriculați | exmatriculează | |
imperfect | exmatriculam | exmatriculai | exmatricula | exmatriculam | exmatriculați | exmatriculau | |
simple perfect | exmatriculai | exmatriculași | exmatriculă | exmatricularăm | exmatricularăți | exmatriculară | |
pluperfect | exmatriculasem | exmatriculaseși | exmatriculase | exmatriculaserăm | exmatriculaserăți | exmatriculaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să exmatriculez | să exmatriculezi | să exmatriculeze | să exmatriculăm | să exmatriculați | să exmatriculeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | exmatriculează | exmatriculați | |||||
negative | nu exmatricula | nu exmatriculați |