expedia
expedia
Borrowed from French expédier.
a expedia (third-person singular present expediază, past participle expediat) 1st conj.
infinitive | a expedia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | expediind | ||||||
past participle | expediat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | expediez | expediezi | expediază | expediem | expediați | expediază | |
imperfect | expediam | expediai | expedia | expediam | expediați | expediau | |
simple perfect | expediai | expediași | expedie | expediarăm | expediarăți | expediară | |
pluperfect | expediasem | expediaseși | expediase | expediaserăm | expediaserăți | expediaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să expediez | să expediezi | să expedieze | să expediem | să expediați | să expedieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | expediază | expediați | |||||
negative | nu expedia | nu expediați |