Borrowed from French expédier.
a expedui (third-person singular present expeduiește, past participle expeduit) 4th conjugation
infinitive | a expedui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | expeduind | ||||||
past participle | expeduit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | expeduiesc | expeduiești | expeduiește | expeduim | expeduiți | expeduiesc | |
imperfect | expeduiam | expeduiai | expeduia | expeduiam | expeduiați | expeduiau | |
simple perfect | expeduii | expeduiși | expedui | expeduirăm | expeduirăți | expeduiră | |
pluperfect | expeduisem | expeduiseși | expeduise | expeduiserăm | expeduiserăți | expeduiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să expeduiesc | să expeduiești | să expeduiască | să expeduim | să expeduiți | să expeduiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | expeduiește | expeduiți | |||||
negative | nu expedui | nu expeduiți |