expropria
expropria
Borrowed from French exproprier.
a expropria (third-person singular present expropriez, past participle expropriat) 1st conj.
infinitive | a expropria | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | expropriind | ||||||
past participle | expropriat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | expropriez | expropriezi | expropriază | expropriem | expropriați | expropriază | |
imperfect | expropriam | expropriai | expropria | expropriam | expropriați | expropriau | |
simple perfect | expropriai | expropriași | exproprie | expropriarăm | expropriarăți | expropriară | |
pluperfect | expropriasem | expropriaseși | expropriase | expropriaserăm | expropriaserăți | expropriaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să expropriez | să expropriezi | să exproprieze | să expropriem | să expropriați | să exproprieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | expropriază | expropriați | |||||
negative | nu expropria | nu expropriați |