extermina
extermina
exterminā
extermina
Borrowed from French exterminer, from Latin exterminare.
a extermina (third-person singular present extermină, past participle exterminat) 1st conj.
infinitive | a extermina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | exterminând | ||||||
past participle | exterminat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | extermin | extermini | extermină | exterminăm | exterminați | extermină | |
imperfect | exterminam | exterminai | extermina | exterminam | exterminați | exterminau | |
simple perfect | exterminai | exterminași | extermină | exterminarăm | exterminarăți | exterminară | |
pluperfect | exterminasem | exterminaseși | exterminase | exterminaserăm | exterminaserăți | exterminaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să extermin | să extermini | să extermine | să exterminăm | să exterminați | să extermine | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | extermină | exterminați | |||||
negative | nu extermina | nu exterminați |
extermina