extrapola
extrapola
Borrowed from French extrapoler.
a extrapola (third-person singular present extrapolez, past participle extrapolat) 1st conj.
infinitive | a extrapola | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | extrapolând | ||||||
past participle | extrapolat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | extrapolez | extrapolezi | extrapolează | extrapolăm | extrapolați | extrapolează | |
imperfect | extrapolam | extrapolai | extrapola | extrapolam | extrapolați | extrapolau | |
simple perfect | extrapolai | extrapolași | extrapolă | extrapolarăm | extrapolarăți | extrapolară | |
pluperfect | extrapolasem | extrapolaseși | extrapolase | extrapolaserăm | extrapolaserăți | extrapolaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să extrapolez | să extrapolezi | să extrapoleze | să extrapolăm | să extrapolați | să extrapoleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | extrapolează | extrapolați | |||||
negative | nu extrapola | nu extrapolați |
extrapola