Borrowed from Hungarian fakalán (“wooden spoon”).
făcăleț n (plural făcălețe)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) făcăleț | făcălețul | (niște) făcălețe | făcălețele |
genitive/dative | (unui) făcăleț | făcălețului | (unor) făcălețe | făcălețelor |
vocative | făcălețule | făcălețelor |