felicita
felicita
felicita
felicita
Borrowed from French féliciter.
a felicita (third-person singular present felicită, past participle felicitat) 1st conj.
infinitive | a felicita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | felicitând | ||||||
past participle | felicitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | felicit | feliciți | felicită | felicităm | felicitați | felicită | |
imperfect | felicitam | felicitai | felicita | felicitam | felicitați | felicitau | |
simple perfect | felicitai | felicitași | felicită | felicitarăm | felicitarăți | felicitară | |
pluperfect | felicitasem | felicitaseși | felicitase | felicitaserăm | felicitaserăți | felicitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să felicit | să feliciți | să felicite | să felicităm | să felicitați | să felicite | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | felicită | felicitați | |||||
negative | nu felicita | nu felicitați |
felicita