Inherited from Latin fabricāre (which originally had to do with the forging of iron; see also fabrica, borrowed from this word and thus an etymological doublet, along with forja), and perhaps influenced by fier; another etymology links it to a Vulgar Latin root *ferricāre, from ferrum (compare Old French enfergier). Compare Aromanian fãric, fãricari.[1]
a fereca (third-person singular present ferecă, past participle ferecat) 1st conjugation
infinitive | a fereca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ferecând | ||||||
past participle | ferecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ferec | fereci | ferecă | ferecăm | ferecați | ferecă | |
imperfect | ferecam | ferecai | fereca | ferecam | ferecați | ferecau | |
simple perfect | ferecai | ferecași | ferecă | ferecarăm | ferecarăți | ferecară | |
pluperfect | ferecasem | ferecaseși | ferecase | ferecaserăm | ferecaserăți | ferecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ferec | să fereci | să ferece | să ferecăm | să ferecați | să ferece | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ferecă | ferecați | |||||
negative | nu fereca | nu ferecați |