a ființa (third-person singular present ființează, past participle ființat) 1st conj.
infinitive | a ființa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ființând | ||||||
past participle | ființat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ființez | ființezi | ființează | ființăm | ființați | ființează | |
imperfect | ființam | ființai | ființa | ființam | ființați | ființau | |
simple perfect | ființai | ființași | ființă | ființarăm | ființarăți | ființară | |
pluperfect | ființasem | ființaseși | ființase | ființaserăm | ființaserăți | ființaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ființez | să ființezi | să ființeze | să ființăm | să ființați | să ființeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ființează | ființați | |||||
negative | nu ființa | nu ființați |