Borrowed from French finité, from Latin finitas. Equivalent to finit + -tate.
finitate f (plural finități)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) finitate | finitatea | (niște) finități | finitățile |
genitive/dative | (unei) finități | finității | (unor) finități | finităților |
vocative | finitate, finitateo | finităților |