flagela
Borrowed from French flageller, from Latin flagellare.
a flagela (third-person singular present flagelează, past participle flagelat) 1st conjugation
infinitive | a flagela | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | flagelând | ||||||
past participle | flagelat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | flagelez | flagelezi | flagelează | flagelăm | flagelați | flagelează | |
imperfect | flagelam | flagelai | flagela | flagelam | flagelați | flagelau | |
simple perfect | flagelai | flagelași | flagelă | flagelarăm | flagelarăți | flagelară | |
pluperfect | flagelasem | flagelaseși | flagelase | flagelaserăm | flagelaserăți | flagelaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să flagelez | să flagelezi | să flageleze | să flagelăm | să flagelați | să flageleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | flagelează | flagelați | |||||
negative | nu flagela | nu flagelați |
flagela