fornica f
fornica
fornica
fornica
Borrowed from Latin fornīcāre, present active infinitive of fornīcō.
a fornica (third-person singular present fornică, past participle fornicat) 1st conj.
infinitive | a fornica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fornicând | ||||||
past participle | fornicat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | fornic | fornici | fornică | fornicăm | fornicați | fornică | |
imperfect | fornicam | fornicai | fornica | fornicam | fornicați | fornicau | |
simple perfect | fornicai | fornicași | fornică | fornicarăm | fornicarăți | fornicară | |
pluperfect | fornicasem | fornicaseși | fornicase | fornicaserăm | fornicaserăți | fornicaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să fornic | să fornici | să fornice | să fornicăm | să fornicați | să fornice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | fornică | fornicați | |||||
negative | nu fornica | nu fornicați |
MDA2 via *fornica in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
fornica