fragmenta
fragmenta (accusative singular fragmentan, plural fragmentaj, accusative plural fragmentajn)
fragmenta
fragmenta
From fragmento (“fragment”) + -a.
fragmenta
fragmenta
fragmenta n
fragmenta n
fragmenta
Borrowed from French fragmenter.
a fragmenta (third-person singular present fragmentează, past participle fragmentat) 1st conj.
infinitive | a fragmenta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fragmentând | ||||||
past participle | fragmentat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | fragmentez | fragmentezi | fragmentează | fragmentăm | fragmentați | fragmentează | |
imperfect | fragmentam | fragmentai | fragmenta | fragmentam | fragmentați | fragmentau | |
simple perfect | fragmentai | fragmentași | fragmentă | fragmentarăm | fragmentarăți | fragmentară | |
pluperfect | fragmentasem | fragmentaseși | fragmentase | fragmentaserăm | fragmentaserăți | fragmentaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să fragmentez | să fragmentezi | să fragmenteze | să fragmentăm | să fragmentați | să fragmenteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | fragmentează | fragmentați | |||||
negative | nu fragmenta | nu fragmentați |
fragmenta