Inherited from Latin frangere, ultimately from Proto-Indo-European *bʰreg-.
a frânge (third-person singular present frânge, past participle frânt) 3rd conjugation
infinitive | a frânge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | frângând | ||||||
past participle | frânt | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | frâng | frângi | frânge | frângem | frângeți | frâng | |
imperfect | frângeam | frângeai | frângea | frângeam | frângeați | frângeau | |
simple perfect | frânsei | frânseși | frânse | frânserăm | frânserăți | frânseră | |
pluperfect | frânsesem | frânseseși | frânsese | frânseserăm | frânseserăți | frânseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să frâng | să frângi | să frângă | să frângem | să frângeți | să frângă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | frânge | frângeți | |||||
negative | nu frânge | nu frângeți |