From furiș.
a furișa (third-person singular present furișează, past participle furișat) 1st conj.
infinitive | a furișa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | furișând | ||||||
past participle | furișat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | furișez | furișezi | furișează | furișăm | furișați | furișează | |
imperfect | furișam | furișai | furișa | furișam | furișați | furișau | |
simple perfect | furișai | furișași | furișă | furișarăm | furișarăți | furișară | |
pluperfect | furișasem | furișaseși | furișase | furișaserăm | furișaserăți | furișaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să furișez | să furișezi | să furișeze | să furișăm | să furișați | să furișeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | furișează | furișați | |||||
negative | nu furișa | nu furișați |