a fâlfăi (third-person singular present fâlfăie, past participle fâlfăit) 4th conjugation
infinitive | a fâlfăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fâlfăind | ||||||
past participle | fâlfăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | fâlfăi | fâlfăi | fâlfăie | fâlfăim | fâlfăiți | fâlfăie | |
imperfect | fâlfăiam | fâlfăiai | fâlfăia | fâlfăiam | fâlfăiați | fâlfăiau | |
simple perfect | fâlfăii | fâlfăiși | fâlfăi | fâlfăirăm | fâlfăirăți | fâlfăiră | |
pluperfect | fâlfăisem | fâlfăiseși | fâlfăise | fâlfăiserăm | fâlfăiserăți | fâlfăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să fâlfăi | să fâlfăi | să fâlfăie | să fâlfăim | să fâlfăiți | să fâlfăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | fâlfăie | fâlfăiți | |||||
negative | nu fâlfăi | nu fâlfăiți |