a fărmăca (third-person singular present farmăcă, past participle fărmăcat) 1st conj.
infinitive | a fărmăca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fărmăcând | ||||||
past participle | fărmăcat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | fărmăc | fărmăci | fărmăcă | fărmăcăm | fărmăcați | fărmăcă | |
imperfect | fărmăcam | fărmăcai | fărmăca | fărmăcam | fărmăcați | fărmăcau | |
simple perfect | fărmăcai | fărmăcași | fărmăcă | fărmăcarăm | fărmăcarăți | fărmăcară | |
pluperfect | fărmăcasem | fărmăcaseși | fărmăcase | fărmăcaserăm | fărmăcaserăți | fărmăcaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să fărmăc | să fărmăci | să fărmăce | să fărmăcăm | să fărmăcați | să fărmăce | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | fărmăcă | fărmăcați | |||||
negative | nu fărmăca | nu fărmăcați |