From fărâmiță.
a fărâmița (third-person singular present fărâmițează, past participle fărâmițat) 1st conj.
infinitive | a fărâmița | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fărâmițând | ||||||
past participle | fărâmițat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | fărâmițez | fărâmițezi | fărâmițează | fărâmițăm | fărâmițați | fărâmițează | |
imperfect | fărâmițam | fărâmițai | fărâmița | fărâmițam | fărâmițați | fărâmițau | |
simple perfect | fărâmițai | fărâmițași | fărâmiță | fărâmițarăm | fărâmițarăți | fărâmițară | |
pluperfect | fărâmițasem | fărâmițaseși | fărâmițase | fărâmițaserăm | fărâmițaserăți | fărâmițaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să fărâmițez | să fărâmițezi | să fărâmițeze | să fărâmițăm | să fărâmițați | să fărâmițeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | fărâmițează | fărâmițați | |||||
negative | nu fărâmița | nu fărâmițați |