a gâgâi (third-person singular present gâgâie, past participle gâgâit) 4th conj.
infinitive | a gâgâi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | gâgâind | ||||||
past participle | gâgâit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | gâgâi | gâgâi | gâgâie | gâgâim | gâgâiți | gâgâie | |
imperfect | gâgâiam | gâgâiai | gâgâia | gâgâiam | gâgâiați | gâgâiau | |
simple perfect | gâgâii | gâgâiși | gâgâi | gâgâirăm | gâgâirăți | gâgâiră | |
pluperfect | gâgâisem | gâgâiseși | gâgâise | gâgâiserăm | gâgâiserăți | gâgâiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să gâgâi | să gâgâi | să gâgâie | să gâgâim | să gâgâiți | să gâgâie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | gâgâie | gâgâiți | |||||
negative | nu gâgâi | nu gâgâiți |