Borrowed from Bulgarian гъсак (gǎsak), from гъска (gǎska), from Proto-Slavic *gǫ̑sь, from Proto-Indo-European *ǵʰh₂éns.
gânsac m (plural gânsaci)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) gânsac | gânsacul | (niște) gânsaci | gânsacii |
genitive/dative | (unui) gânsac | gânsacului | (unor) gânsaci | gânsacilor |
vocative | gânsacule | gânsacilor |