a găini (third-person singular present găinește, past participle găinit) 4th conj.
infinitive | a găini | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | găinind | ||||||
past participle | găinit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | găinesc | găinești | găinește | găinim | găiniți | găinesc | |
imperfect | găineam | găineai | găinea | găineam | găineați | găineau | |
simple perfect | găinii | găiniși | găini | găinirăm | găinirăți | găiniră | |
pluperfect | găinisem | găiniseși | găinise | găiniserăm | găiniserăți | găiniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să găinesc | să găinești | să găinească | să găinim | să găiniți | să găinească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | găinește | găiniți | |||||
negative | nu găini | nu găiniți |