a găinița (third-person singular present găinițează, past participle găinițat) 1st conj.
infinitive | a găinița | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | găinițând | ||||||
past participle | găinițat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | găiniț | găiniți | găiniță | găinițăm | găinițați | găiniță | |
imperfect | găinițam | găinițai | găinița | găinițam | găinițați | găinițau | |
simple perfect | găinițai | găinițași | găiniță | găinițarăm | găinițarăți | găinițară | |
pluperfect | găinițasem | găinițaseși | găinițase | găinițaserăm | găinițaserăți | găinițaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să găiniț | să găiniți | să găinițe | să găinițăm | să găinițați | să găinițe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | găiniță | găinițați | |||||
negative | nu găinița | nu găinițați |