gesticula
gesticula
gesticula
Borrowed from French gesticuler, from Latin gesticulari.
a gesticula (third-person singular present gesticulează, past participle gesticulat) 1st conjugation
infinitive | a gesticula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | gesticulând | ||||||
past participle | gesticulat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | gesticulez | gesticulezi | gesticulează | gesticulăm | gesticulați | gesticulează | |
imperfect | gesticulam | gesticulai | gesticula | gesticulam | gesticulați | gesticulau | |
simple perfect | gesticulai | gesticulași | gesticulă | gesticularăm | gesticularăți | gesticulară | |
pluperfect | gesticulasem | gesticulaseși | gesticulase | gesticulaserăm | gesticulaserăți | gesticulaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să gesticulez | să gesticulezi | să gesticuleze | să gesticulăm | să gesticulați | să gesticuleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | gesticulează | gesticulați | |||||
negative | nu gesticula | nu gesticulați |
gesticula