From ghici (“to guess, predict, divine”) + -toare.
ghicitoare f (plural ghicitori)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ghicitoare | ghicitoarea | (niște) ghicitori | ghicitorile |
genitive/dative | (unei) ghicitori | ghicitorii | (unor) ghicitori | ghicitorilor |
vocative | ghicitoare, ghicitoareo | ghicitorilor |
ghicitoare f (plural ghicitoare)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ghicitoare | ghicitoarea | (niște) ghicitoare | ghicitoarele |
genitive/dative | (unei) ghicitoare | ghicitoarei | (unor) ghicitoare | ghicitoarelor |
vocative | ghicitoare, ghicitoareo | ghicitoarelor |