a ghiorțăi (third-person singular present ghiorțăie, past participle ghiorțăit) 4th conj.
infinitive | a ghiorțăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ghiorțăind | ||||||
past participle | ghiorțăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ghiorțăi | ghiorțăi | ghiorțăie | ghiorțăim | ghiorțăiți | ghiorțăie | |
imperfect | ghiorțăiam | ghiorțăiai | ghiorțăia | ghiorțăiam | ghiorțăiați | ghiorțăiau | |
simple perfect | ghiorțăii | ghiorțăiși | ghiorțăi | ghiorțăirăm | ghiorțăirăți | ghiorțăiră | |
pluperfect | ghiorțăisem | ghiorțăiseși | ghiorțăise | ghiorțăiserăm | ghiorțăiserăți | ghiorțăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ghiorțăi | să ghiorțăi | să ghiorțăie | să ghiorțăim | să ghiorțăiți | să ghiorțăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ghiorțăie | ghiorțăiți | |||||
negative | nu ghiorțăi | nu ghiorțăiți |