glorifica
glōrificā
glorifica
Borrowed from French glorifier, from Latin glorificare. Equivalent to glorie + -ifica.
a glorifica (third-person singular present glorifică, past participle glorificat) 1st conjugation
infinitive | a glorifica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | glorificând | ||||||
past participle | glorificat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | glorific | glorifici | glorifică | glorificăm | glorificați | glorifică | |
imperfect | glorificam | glorificai | glorifica | glorificam | glorificați | glorificau | |
simple perfect | glorificai | glorificași | glorifică | glorificarăm | glorificarăți | glorificară | |
pluperfect | glorificasem | glorificaseși | glorificase | glorificaserăm | glorificaserăți | glorificaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să glorific | să glorifici | să glorifice | să glorificăm | să glorificați | să glorifice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | glorifică | glorificați | |||||
negative | nu glorifica | nu glorificați |
glorifica