granula
granula
granula
grānula
Borrowed from French granuler.
a granula (third-person singular present granulează, past participle granulat) 1st conj.
infinitive | a granula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | granulând | ||||||
past participle | granulat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | granulez | granulezi | granulează | granulăm | granulați | granulează | |
imperfect | granulam | granulai | granula | granulam | granulați | granulau | |
simple perfect | granulai | granulași | granulă | granularăm | granularăți | granulară | |
pluperfect | granulasem | granulaseși | granulase | granulaserăm | granulaserăți | granulaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să granulez | să granulezi | să granuleze | să granulăm | să granulați | să granuleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | granulează | granulați | |||||
negative | nu granula | nu granulați |
granula