gratifica f (plural gratifiche)
See the etymology of the corresponding lemma form.
gratifica
grātificā
gratifica
Borrowed from French gratifier, from Latin gratificare.
a gratifica (third-person singular present gratifică, past participle gratificat) 1st conjugation
infinitive | a gratifica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | gratificând | ||||||
past participle | gratificat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | gratific | gratifici | gratifică | gratificăm | gratificați | gratifică | |
imperfect | gratificam | gratificai | gratifica | gratificam | gratificați | gratificau | |
simple perfect | gratificai | gratificași | gratifică | gratificarăm | gratificarăți | gratificară | |
pluperfect | gratificasem | gratificaseși | gratificase | gratificaserăm | gratificaserăți | gratificaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să gratific | să gratifici | să gratifice | să gratificăm | să gratificați | să gratifice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | gratifică | gratificați | |||||
negative | nu gratifica | nu gratificați |
gratifica