Borrowed from Bulgarian гущер (gušter) or Serbo-Croatian gušter, from Proto-Slavic *aščerъ (“lizard”).
gușter n (plural gușteri)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) gușter | gușterul | (niște) gușteri | gușterile |
genitive/dative | (unui) gușter | gușterului | (unor) gușteri | gușterilor |
vocative | gușterule | gușterilor |