a gugiuli (third-person singular present gugiulește, past participle gugiulit) 4th conj.
infinitive | a gugiuli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | gugiulind | ||||||
past participle | gugiulit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | gugiulesc | gugiulești | gugiulește | gugiulim | gugiuliți | gugiulesc | |
imperfect | gugiuleam | gugiuleai | gugiulea | gugiuleam | gugiuleați | gugiuleau | |
simple perfect | gugiulii | gugiuliși | gugiuli | gugiulirăm | gugiulirăți | gugiuliră | |
pluperfect | gugiulisem | gugiuliseși | gugiulise | gugiuliserăm | gugiuliserăți | gugiuliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să gugiulesc | să gugiulești | să gugiulească | să gugiulim | să gugiuliți | să gugiulească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | gugiulește | gugiuliți | |||||
negative | nu gugiuli | nu gugiuliți |