a guița (third-person singular present guiță, past participle guițat) 1st conj.
infinitive | a guița | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | guițând | ||||||
past participle | guițat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | guiț | guiți | guiță | guițăm | guițați | guiță | |
imperfect | guițam | guițai | guița | guițam | guițați | guițau | |
simple perfect | guițai | guițași | guiță | guițarăm | guițarăți | guițară | |
pluperfect | guițasem | guițaseși | guițase | guițaserăm | guițaserăți | guițaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să guiț | să guiți | să guițe | să guițăm | să guițați | să guițe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | guiță | guițați | |||||
negative | nu guița | nu guițați |