a gândi (third-person singular present gândește, past participle gândit) 4th conj.
infinitive | a gândi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | gândind | ||||||
past participle | gândit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | gândesc | gândești | gândește | gândim | gândiți | gândesc | |
imperfect | gândeam | gândeai | gândea | gândeam | gândeați | gândeau | |
simple perfect | gândii | gândiși | gândi | gândirăm | gândirăți | gândiră | |
pluperfect | gândisem | gândiseși | gândise | gândiserăm | gândiserăți | gândiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să gândesc | să gândești | să gândească | să gândim | să gândiți | să gândească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | gândește | gândiți | |||||
negative | nu gândi | nu gândiți |