From găinaț.
a găinăța (third-person singular present găinăță, past participle găinățat) 1st conj.
infinitive | a găinăța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | găinățând | ||||||
past participle | găinățat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | găinăț | găinăți | găinăță | găinățăm | găinățați | găinăță | |
imperfect | găinățam | găinățai | găinăța | găinățam | găinățați | găinățau | |
simple perfect | găinățai | găinățași | găinăță | găinățarăm | găinățarăți | găinățară | |
pluperfect | găinățasem | găinățaseși | găinățase | găinățaserăm | găinățaserăți | găinățaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să găinăț | să găinăți | să găinățe | să găinățăm | să găinățați | să găinățe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | găinăță | găinățați | |||||
negative | nu găinăța | nu găinățați |