From gălăgie (“din, racket”) + -os.
gălăgios m or n (feminine singular gălăgioasă, masculine plural gălăgioși, feminine and neuter plural gălăgioase)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | gălăgios | gălăgioasă | gălăgioși | gălăgioase | |||
definite | gălăgiosul | gălăgioasa | gălăgioșii | gălăgioasele | ||||
genitive- dative |
indefinite | gălăgios | gălăgioase | gălăgioși | gălăgioase | |||
definite | gălăgiosului | gălăgioasei | gălăgioșilor | gălăgioaselor |