a hâțâi (third-person singular present hâțâie, past participle hâțâit) 4th conj.
infinitive | a hâțâi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hâțâind | ||||||
past participle | hâțâit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hâțâi | hâțâi | hâțâie | hâțâim | hâțâiți | hâțâie | |
imperfect | hâțâiam | hâțâiai | hâțâia | hâțâiam | hâțâiați | hâțâiau | |
simple perfect | hâțâii | hâțâiși | hâțâi | hâțâirăm | hâțâirăți | hâțâiră | |
pluperfect | hâțâisem | hâțâiseși | hâțâise | hâțâiserăm | hâțâiserăți | hâțâiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hâțâi | să hâțâi | să hâțâie | să hâțâim | să hâțâiți | să hâțâie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hâțâie | hâțâiți | |||||
negative | nu hâțâi | nu hâțâiți |