Borrowed from Hungarian hajtani.
a hăitui (third-person singular present hăituiește, past participle hăituit) 4th conj.
infinitive | a hăitui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hăituind | ||||||
past participle | hăituit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hăituiesc | hăituiești | hăituiește | hăituim | hăituiți | hăituiesc | |
imperfect | hăituiam | hăituiai | hăituia | hăituiam | hăituiați | hăituiau | |
simple perfect | hăituii | hăituiși | hăitui | hăituirăm | hăituirăți | hăituiră | |
pluperfect | hăituisem | hăituiseși | hăituise | hăituiserăm | hăituiserăți | hăituiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hăituiesc | să hăituiești | să hăituiască | să hăituim | să hăituiți | să hăituiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hăituiește | hăituiți | |||||
negative | nu hăitui | nu hăituiți |