a hărăni (third-person singular present hărănește, past participle hărănit) 4th conj.
infinitive | a hărăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hărănind | ||||||
past participle | hărănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hărănesc | hărănești | hărănește | hărănim | hărăniți | hărănesc | |
imperfect | hărăneam | hărăneai | hărănea | hărăneam | hărăneați | hărăneau | |
simple perfect | hărănii | hărăniși | hărăni | hărănirăm | hărănirăți | hărăniră | |
pluperfect | hărănisem | hărăniseși | hărănise | hărăniserăm | hărăniserăți | hărăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hărănesc | să hărănești | să hărănească | să hărănim | să hărăniți | să hărănească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hărănește | hărăniți | |||||
negative | nu hărăni | nu hărăniți |