Borrowed from Old Church Slavonic харизати (xarizati), from Ancient Greek χαρίζω (kharízō, “to show a favor”).
a hărăzi (third-person singular present hărăzește, past participle hărăzit) 4th conj.
infinitive | a hărăzi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hărăzind | ||||||
past participle | hărăzit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hărăzesc | hărăzești | hărăzește | hărăzim | hărăziți | hărăzesc | |
imperfect | hărăzeam | hărăzeai | hărăzea | hărăzeam | hărăzeați | hărăzeau | |
simple perfect | hărăzii | hărăziși | hărăzi | hărăzirăm | hărăzirăți | hărăziră | |
pluperfect | hărăzisem | hărăziseși | hărăzise | hărăziserăm | hărăziserăți | hărăziseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hărăzesc | să hărăzești | să hărăzească | să hărăzim | să hărăziți | să hărăzească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hărăzește | hărăziți | |||||
negative | nu hărăzi | nu hărăziți |