Borrowed from French halluciné or Latin hallucinatus.
halucinat m (plural halucinați)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) halucinat | halucinatul | (niște) halucinați | halucinații |
genitive/dative | (unui) halucinat | halucinatului | (unor) halucinați | halucinaților |
vocative | halucinatule | halucinaților |