a hartui (third-person singular present hartuiește, past participle hartuit) 4th conjugation
infinitive | a hartui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hartuind | ||||||
past participle | hartuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hartuiesc | hartuiești | hartuiește | hartuim | hartuiți | hartuiesc | |
imperfect | hartuiam | hartuiai | hartuia | hartuiam | hartuiați | hartuiau | |
simple perfect | hartuii | hartuiși | hartui | hartuirăm | hartuirăți | hartuiră | |
pluperfect | hartuisem | hartuiseși | hartuise | hartuiserăm | hartuiserăți | hartuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hartuiesc | să hartuiești | să hartuiască | să hartuim | să hartuiți | să hartuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hartuiește | hartuiți | |||||
negative | nu hartui | nu hartuiți |