Borrowed from French hachurer.
a hașura (third-person singular present hașurează, past participle hașurat) 1st conjugation
infinitive | a hașura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hașurând | ||||||
past participle | hașurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hașurez | hașurezi | hașurează | hașurăm | hașurați | hașurează | |
imperfect | hașuram | hașurai | hașura | hașuram | hașurați | hașurau | |
simple perfect | hașurai | hașurași | hașură | hașurarăm | hașurarăți | hașurară | |
pluperfect | hașurasem | hașuraseși | hașurase | hașuraserăm | hașuraserăți | hașuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hașurez | să hașurezi | să hașureze | să hașurăm | să hașurați | să hașureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hașurează | hașurați | |||||
negative | nu hașura | nu hașurați |