a hopăi (third-person singular present hopăie, past participle hopăit) 4th conj.
infinitive | a hopăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | hopăind | ||||||
past participle | hopăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | hopăi | hopăi | hopăie | hopăim | hopăiți | hopăie | |
imperfect | hopăiam | hopăiai | hopăia | hopăiam | hopăiați | hopăiau | |
simple perfect | hopăii | hopăiși | hopăi | hopăirăm | hopăirăți | hopăiră | |
pluperfect | hopăisem | hopăiseși | hopăise | hopăiserăm | hopăiserăți | hopăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să hopăi | să hopăi | să hopăie | să hopăim | să hopăiți | să hopăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | hopăie | hopăiți | |||||
negative | nu hopăi | nu hopăiți |